După chipul și asemănarea ei

pluteam încă pe apele necunoașterii
iar o coastă s-a răzvrătit
împotriva-mi
sătulă de dulceața solitudinii

de-atunci, distanța dintre două secunde consecutive
se măsoară în emoții
jertfele în secunde
rodul lor ?
în lacrimi
cerul nu a fost niciodată atât de fertil
iar pământul hău cu aștrii ruginiți
pietrele trec iar apele
rămân

ș-am văzut că erau bune foarte
aceasta a fost ziua a 7-a.


.

poemul cu dinți în vis

de când o cunoaște
nu dă nicio măsea de minte
pe doi dinți de lapte
chiar dacă ar cuprinde toată înțelepciunea lumii
le-a și pierdut ritmul creșterii
și numărul

doar caninii și-i ascute zilnic
de vorbele ei

"nu ai mai văzut pe nimeni să îl doară dinții ? "

de prea mult dulce o măsea de minte
i-a mai căzut
azi

.

Cea mai mare ratare din curtea şcolii

În curtea şcolii era zarvă mare
toţi puşi în linie ca la maraton
aşteaptă un fluier
iar deoparte Ghiţă e profesorul de sport

cu ochii
bulbucaţi caut priviri
ştiu că
ăsta e momentul
 decisiv o caut

toţi se împing şi îşi dau
coate cu buza
spartă o caut aştept
o caut gâfâind cer
prim-planul

acum, acum , acum e
toţi se prind de
cap înmărmuriţi şi mă
privesc stupefiaţi " nu se
ratează aşa"

mă prăbuşesc
"e cea mai mare ratare din curtea şcolii"
râgâie Ghiţă şi îşi apleacă râtul

în depărtare, o văd, îngenunchiat
e prea târziu  , acum e chiar mai frumoasă
"acum am pierdut-o ".


.

joaca de-a iubirea-ntoarsă pe toate fețele 2

astăzi mă văd în ochii tăi ca într-un lac
n-am încercat vreodată să înțeleg de ce ci doar să pășesc prudent
asemenea poveștii de seară e furtună-n jur
iar ceilalți spun că sunt eretic și sfidez iubirea
tu vezi doar ca eu nu fac decât să merg pe apă și-s șiroaie-n ochii tăi
sunt acrobat cu mâini murdare și conștiința moartă
iar alții-mi strigă "răstignire"
reușesc s-ajung. " puțin credinciosule în noi !"
când să mă înece plecarea auzeam


.

joaca de-a iubirea-ntoarsă pe toate fețele 1

chiar dacă după ce o să mă trezesc se destramă până și ultimul vis de vară

reușesc sa te vad  incă dupa sticla de bere roșcată

iar m-au dat de gol ochii tăi căci în ei îmi văd

slăbiciunea de a fi ucis de-un zâmbet

te văd tot mai departe răsari

in pâcla de fum apăsător imbâcsit cu sentimente

aștept ziua în care te vei dărui cu totul mie

nu mai mult, cale de-o viață

aștept

.

la noi e secetă

de la mine din geam
le citesc seceta pe față
căci a plouat cu moarte din soare
și a murit ce-a mai ramas curat in lume
au murit voci
a murit suflare

de la mine din geam
văd trecătorii gârboviți
fiecare își spânzură limba grea
si incleștată
pe ritmuri de claxoane turbate
pașesc prudenți
îi văd si mă minunez
că pe frunțile încruntate
li se prelinge sarea
îi ustură ochii
îi ustură inima
îi ustură tot
și cad

a mai căzut unul, îmi zic
s-a sufocat cu propria limba
dementul
s-a trântit sub geamul meu
să-i fac autopsie e in zadar
mai bine stau si mă minunez
de câtă răcoare le iese pe gură
din inima sărată

de la mine din geam
văd moarte picurând din soare
ce se așează straturi straturi fine
pe trotuar
eu
încerc să privesc departe
mai departe cu ochi de chinez
inlăcrimat
văd dealul unde-au murit bătrânii
fumegă si crapă strategic
a înghițit ce-a mai rămas curat in lume

mă așez obosit pe-un scaun
ma leagăn după cum îmi vine
și privesc in gol la geam
în timpul liber
încă îl imit
pe Ra
.

poemul ca o zi de ieri

ai grijă să nu-ţi pierzi ziua de ieri
obşnuia să-mi spună grav
ce voce caldă ai
mama
avea părul castaniu pe atunci
îi luceau ochii a speranţa pe atunci
draga de ea pe atunci
zâmbea când trecea pragul
din metru-n metru
şi-mi tăia pâinea-n cruci repezite

mult timp a trecut , mamă
şi-am pierdut zile de ieri
câte să număr în secunde
şi ani câţi să te culeg pe tine
din pulberea stelelor sa te aduc azi
să-ţi infloresc chipul brăzdat de oboseală
şi păr cărunt de-atâta grijă

pentru tine deschid tolba cu amintiri
şi jucăriile copilariei mele
aşa , să-ţi readuc aminte de primăvara-n care
zilele de ieri se sfârşeau mai repede
dar mamă , jur că mi-am urmat mereu calea
chiar şi în zile de post

ce zâmbet alb ai mamă
şi cu privirea fixă mă împroşti cu regrete
voce stinsă  ce n-o aud
de ce zâmbeşti la cer ?
albastrul din ochi ţi se scurge
ma vezi? te uţi în gol
în golu-mi din suflet
mamă.

.

ploaie de vară

cădem în gol iubito
ne zdrobim feţele de caldarâmul încins
evaporaţi
din dumnezeu ştie ce izvor de iubire
din dumnezeu ştie
ce

steril loc e inima ta
 neprimitor
sec crăpat de-atâta insistenţă
soarele nu mă mai ascultă
şi ploaia e singura
care mai poate înmuia timpul
şi-mi poate scălda răbdările
spânzurate

cădem în gol iubito
prea fluizi pentru viaţa asta
să mai stagnăm asupra vreunei amintiri
ne scurgem prin mâinile celui ce ştie
ce

inima ta- sec  loc
cădem în gol iubito
sunt propria-mi
ploaie de vară


.

glucometrul

e noapte cu ceaţă târziu
iar oamenii se târăsc pe asfaltul umed
îmbrăcaţi in giulgiu auriu de felinare şchioape
şchiopătează secrete de  la unul la altul
şi mimează surprinderea
încât aproape se cred

atunci, atent să nu le tulbur ritualul
mă trezesc
tacticos îmi măsor tensiunea arterială glicemia
şi-mi felicit pancreasul îndoielnic (cât o mai duce ? )
un nou record
de dragoste pe metru pătrat

mi-e ficatul varză zău
plămânii înoată în fum
cearcăne şi păr slinos
şi-s prea mici pumnii tăi
pentru atâtea lacrimi

suntem ca-ntr-un joc prost
cu grafică şi mai  proastă
gameplay-ul penibil şi simplist
eroi supărator de proşti
cu game over-uri târzii şi finale sacadate

e ca între mine şi tine când ne jucăm de-a dumnezeu
sau de-a v-aţi ascunselea
nu am găsit niciodată diferenţa
când aruncăm din balcon cu nepăsări mototolite
şi confunzi ţinta cu mine
zâmbeşti murdar
şi dulce

târziu când toţi mimează surprinderea
îmi place să ştiu că inima mai poate căra

prea multă dragoste pe metru pătrat  

Liebe ist für alle da

"ce-i frumos şi lui dumnezeu ii place " - se zice
dacă-i aşa
atunci ea e sigur
ispita divină , păcatul
profeta trimisă în numele iubirii
şi asta face

minuţios disecă cu degetele fine
taie în carne vie atentă să nu-şi păteze haina
fâşii de carne proaspătă le întinde în balcon
le priveşte zilnic peste ceaşca de cafea şi e mândră, zău
dar ei, nebunii , încă se întorc
nebunii

azi e chiar mai rău
l-a prins la colţ de stradă, firavul
i-a înlăturat praful gros de pe haine cu tot cu
piele după însetată
a băgat mâna după inimă
a mărunţit-o mărunt mărunt mărunt bucăţele
şi i le-a pus în palmă
e nevoie de antivenin, mă caută

şi aşa a fost

l-a pus la loc de cinste , pe balcon
să i se scurga iubirea pe nas
de pământean ce îi


.

oaia roz a turmei negre

e finuţ . ştie ce e finuţ.
atrăgator nevoie mare rafinat
el nu e un heartbreaker el e un sentimentalist
superior ca gândire tuturor celor care
mai lemnuiesc sapa, cum îi place lui să zică
a citit poezii de creangă , schiţe de alina plugaru
nuvele - dan capatos
şi face show , dar nu e păcătos
îl are pe isus la gât , la mână
de acolo, spune el , ochiul dracului din buzunarul stâng

îi place să admită ca a trăit multe
are norocul scris
în ceafa de porc

când i-a văzut talpa cu pielea virgină
în praful fin
şi-a smuls înfocat cureaua
să-i facă ciubote! le zicea el...
ea
e nedumerită
dar la naiba dacă nu îi plac ciubotele.

pe rând a transformat-o în tot regnul animal
învăţat în şcoala primară
pisi cuţu şoricel şi puicuţă
ea
nu se simţea necuvântătoare
dar la naiba dacă nu-i plăcea sa-l miaune

seara , se uita la national geographic
nişte animale...
labe labe şi iar labe labe cât vezi cu ochii
şi atunci şi-o imagina spălând
 castraveţii de pe raftul lui
ce poftă de roşii tăiate felii ce poftă de-o salată şi o sună
târziu
dar e nevoit să îşi sature foamea cu altceva
old school

într-o zi , a chemat-o la el să-i explice
a plimbat-o prin cultura de bananieri i-a arătat ceva din stepa lui
iar apoi zona deşertica şi labele
azi vorbim despre labe i-a zis
şi i-a explicat

a doua zi ea a venit la el cu prăjitură
irascibil a zis că preferă pepeni
şi s-a supus
zău că-i plac pepenii şi pisi ,
nu te supăra dacă pielea se zbârceşte
încă miroşi a virgină

acum  o iubeşte nopţile, între 12 şi 4, cum iubeşte
călugăriţa masculul
o devorează , îi linge rănile , o devorează
tot pisi rămâne , mai te iubesc o oră
mâncaţi-aş pielea ta cea cu parfum schimbat !

.

vineri , 13

" Nu-i aşa maică... omul fără noroc e ca tămâia fără foc, dar dragostea nu ţine de foame. Ai crescut zdravăn de când nu te-am mai vazut, fii înţelept! Ai grijă-n lumea asta blestămată , oamenii s-or schimbat pe aici, iară când săracia intră pe uşă, dragostea iese pe geam"


mă întreb zilnic neputincios
pe sub câte scări am trecut până să ajung la tine
sunt frânt insetat şi jur că mi-e sete
de măcar o stea căzătoare
cadou de la tine - obosit să culeg cioburile oglinzii sparte

îmi ard obrajii - mă vorbeşti
mă scarpin în palmă absent
dreapta stânga dreapta dreapta
şi dau şi dau dau dau
iubire
când stânga-i amorţită

mi-e dor să dorm la tine-n poală
să-mi şopteşti blesteme dulci până adorm
să-ţi răspund în descântece incantaţii
în cafea şi în stele
în ghioc
catomptromatie nebună !
viitor far' de trecut când prezentul e aşa incert...

luminează-mi viaţa, lumina mea, descânt-o
pisica mea
neagră - e urma-ţi paralelă cu ura mea

te-aş iubi o joie întreagă ţi-aş scutura stele
până la tine , la miezul nopţii
până la tine - vineri
dulcea mea vineri
eşti atât de 13...

.

Reîncarnarea unui sfânt

{dedicată lui D. ; are aceeaşi geacă de iarna, işi petrece majoritatea zilei sub pod, mănâncă la pubele , doarme in gară...
ocupaţie ? omul cu visele }

- e băiat ?! da ! e băiat !

la mine in gară vin si pleacă oameni necunoscuţi
spre aeroporturi necunoscute
unde privirea nu-mi ajunge
unde nu ştiu dacă mai sunt cei ce m-au iubit odată
unde nu ştiu dacă mai sunt...
la mine în gară e duhoare
şi-s haine răvăşite
e-nghesuială de oameni
praf gânduri sentimente
şi nimeni nu mai prinde la timp mâna întinsă
mi-a obosit mâna
mi-a obosit faţa ridată
sufletul-

afară altă înghesuială de măşti şi carne
aici zâmbetul mi-a obosit
aici sunt autobuzele galbene
sunt vise spulberate clădiri ce înghit soarele
cruci repezite si guri inspumate-a vorbă murdară

mă aşteaptă festinul la colţ de strada pe stâlp
servesc repezit din mai multe locuri
degust în grabă - împart totul cu prietenii buni
ham - fii cuminte răule !
îmi târâi picioarele pe asfaltul încins - mă înăbuş
fac din nou ce ştiu mai bine
zâmbesc
citesc priviri constelaţii dezleg destine
până spre asfinţit

de sub pod se aude vâltoarea lumii
se aude graba şi toţi
toţi păşesc apăsat toţi merg orbeşte toţi

mai bine e în parc unde măcar copacii tac
şi copiii au ochii limpezi

-cine-a murit? cum a murit? a murit ?
e lume multă lacrimi  înghesuială la o cruce
batistele sunt ude şi ploaia începe
hainele-mi atârnă  toţi se feresc dar şchiopătez înainte
hei - uitaţi-vă la mine - încă zâmbesc
îmi văd luna mi-e rău, hei - zâmbesc
mă învârt hei uitaţi-vă la mine 
mă ia un fior rece  îl văd  ma priveşte de sus
mă prabuşesc la baza crucii
îi văd rana de la coastă ochii albaştrii aceeaşi ochi - singurii nedescifrabili
singurul destin nedezlegat
totul se învârte-n jur
îmi văd copilăria îmi văd gara şi podul mai presus de toate îmi văd luna
mi-e rău , 
văd că nu mai văd
- a murit ? 

acum mă gândesc că nu e greu să străbaţi constelaţii
e mai puţin greu să fereşti destine să te intersectezi cu suflete-nsetate
nu e greu să faci cu mâna la cei ce plutesc cu tine spre suflare
înoţi printre aştrii şi laşi linii prin necunoscutul plin de regrete şi neîmpliniri
până ce vezi lumina până ce vezi halate albe - spălări de creier.
până în zori totul o să fie bine, dacă există zori mâine...

- e băiat ? da ! e băiat !
- e cel mai om dintre oameni.

ochii tăi / un bilet "dus" , te rog

prima maşină a timpului ochii tăi sunt
chiar daca intre ei si mine e un ocean limpede ca de lacrimi
şi jur că aş fi un mic moise la nevoie
dacă nu mi-aş fi pierdut toiagul
pe front

uneori aş vrea să respir spânzurat de nervul tău optic
să-mi număr secundele

îmi place sa privesc totul de aici
de după cristalinul tău
de unde culorile fug iar oamenii îmbătrânesc
să văd pe rând bing bang-ul păcatul naşterea
jurământul şi minciuna celui bărbos şi gras

vreau să-mi văd turnul din babel să-ţi înţeleg limba-ţi pierdută
vrea să-ţi vad auschwitz-ul roz colorat de tine
să-ţi înţeleg firea-ţi de neînţeles
vrea să-ţi văd bastilia să-i compătimesc pe cei din rândul meu

vreu să facem plajă pe turnurile gemene să râdem
să sarim pe un tyrannousaurus rex să luăm pop corn
şi sa asistăm la apocalipsa celor dintre noi

să minţim la judecata de apoi ne stă in fire nu ?
să fugim in rai şi să murim acolo de odată
conservaţi in lacrimi de fericire
ingropaţi sub retina ta
mangâiaţi de timp
vreau

ziua mea

astăzi e ziua mea
cu totii zâmbesc din buric
burţi burduşite buze dulci degete lipicioase
si limbi incalcite
şuierând la mulţi ani
mie

ştii ca e ziua mea iubito
cadoul tău a fost delicios

am fumat
pipa păcii
am sorbit împreună acelaşi pahar al tăcerii
mai zgomotoşi ca niciodată iar tu
tu îmi cântai la mulţi ani
cu vocea termurândă şi acorduri nesigure
la mulţi ani bogdan
mulţi ani
fara mine

Vasile, mi-ai scuipat în pahar !
în paharul din care se scurg clapele
acordurile bâzâind a dragoste
îl pun la ureche şi-adorm

mă trezesc la miezul nopţii să mai degust o poză cu tine
chiar dacă ficatul îmi plesneşte
ochii mi-s inceţoşaţi
nimeni nu mă poate opri s-o fac
în fond, e tot ziua mea
ziua în care ai uitat să ma întrebi ce fac...

la mulţi ani bogdan,
mulţi ani fără mine !

Fum

O privire, un zâmbet, o vorbă,
o tăcere zgomotoasa si plină de înţeles,
o stea, miliarde, speranţe...

O scânteie, un foc, o renaştere,
Fum...
Cianură, nicotină, gudron
şi
sentimente...
Carboxihemoglobine ferecate
îngropând mii de ezitări
miliarde de molecule de O2 eclipsate,
milioane de celule moarte
plângandu-şi eternitatea şi condiţia,
moarte dupa tine.

Două priviri, două zâmbete, două vorbe,
ireversibile toate,
un singur pa , o singură direcţie
incendiu...

Un filtru călcat în picioare,
un filtru imbibat cu emoţii , trăiri, deznădejdi,
un filtru reţinând reţineri,
însângerând trotuarul, o stradă, un colţ, un tu,
un filtru compresat sub talpa ta,
scurgând o întreagă existenţă imaginată
naiv.

O mână îngălbenită şi nesigură
tremurănd
a speranţă,
o clanţă , un pas...
înapoi ?
o privire.