Reîncarnarea unui sfânt

{dedicată lui D. ; are aceeaşi geacă de iarna, işi petrece majoritatea zilei sub pod, mănâncă la pubele , doarme in gară...
ocupaţie ? omul cu visele }

- e băiat ?! da ! e băiat !

la mine in gară vin si pleacă oameni necunoscuţi
spre aeroporturi necunoscute
unde privirea nu-mi ajunge
unde nu ştiu dacă mai sunt cei ce m-au iubit odată
unde nu ştiu dacă mai sunt...
la mine în gară e duhoare
şi-s haine răvăşite
e-nghesuială de oameni
praf gânduri sentimente
şi nimeni nu mai prinde la timp mâna întinsă
mi-a obosit mâna
mi-a obosit faţa ridată
sufletul-

afară altă înghesuială de măşti şi carne
aici zâmbetul mi-a obosit
aici sunt autobuzele galbene
sunt vise spulberate clădiri ce înghit soarele
cruci repezite si guri inspumate-a vorbă murdară

mă aşteaptă festinul la colţ de strada pe stâlp
servesc repezit din mai multe locuri
degust în grabă - împart totul cu prietenii buni
ham - fii cuminte răule !
îmi târâi picioarele pe asfaltul încins - mă înăbuş
fac din nou ce ştiu mai bine
zâmbesc
citesc priviri constelaţii dezleg destine
până spre asfinţit

de sub pod se aude vâltoarea lumii
se aude graba şi toţi
toţi păşesc apăsat toţi merg orbeşte toţi

mai bine e în parc unde măcar copacii tac
şi copiii au ochii limpezi

-cine-a murit? cum a murit? a murit ?
e lume multă lacrimi  înghesuială la o cruce
batistele sunt ude şi ploaia începe
hainele-mi atârnă  toţi se feresc dar şchiopătez înainte
hei - uitaţi-vă la mine - încă zâmbesc
îmi văd luna mi-e rău, hei - zâmbesc
mă învârt hei uitaţi-vă la mine 
mă ia un fior rece  îl văd  ma priveşte de sus
mă prabuşesc la baza crucii
îi văd rana de la coastă ochii albaştrii aceeaşi ochi - singurii nedescifrabili
singurul destin nedezlegat
totul se învârte-n jur
îmi văd copilăria îmi văd gara şi podul mai presus de toate îmi văd luna
mi-e rău , 
văd că nu mai văd
- a murit ? 

acum mă gândesc că nu e greu să străbaţi constelaţii
e mai puţin greu să fereşti destine să te intersectezi cu suflete-nsetate
nu e greu să faci cu mâna la cei ce plutesc cu tine spre suflare
înoţi printre aştrii şi laşi linii prin necunoscutul plin de regrete şi neîmpliniri
până ce vezi lumina până ce vezi halate albe - spălări de creier.
până în zori totul o să fie bine, dacă există zori mâine...

- e băiat ? da ! e băiat !
- e cel mai om dintre oameni.