După chipul și asemănarea ei

pluteam încă pe apele necunoașterii
iar o coastă s-a răzvrătit
împotriva-mi
sătulă de dulceața solitudinii

de-atunci, distanța dintre două secunde consecutive
se măsoară în emoții
jertfele în secunde
rodul lor ?
în lacrimi
cerul nu a fost niciodată atât de fertil
iar pământul hău cu aștrii ruginiți
pietrele trec iar apele
rămân

ș-am văzut că erau bune foarte
aceasta a fost ziua a 7-a.


.

5 comentarii:

Talent stanescian.
Ti-am citit toate poeziile si m-ai coplesit prin profunzimea, idealismul filosofic si acea abstractizare a sentimentelor si emotiilor!
Prometeu al cuvantului, sa nu renunti niciodata la scris !
 
Multumesc , face mult vizita si aprecierea ta :) .
 
Nu suntem decat jertfe-n lacrimi..
 
foarte frumos Bogdan, asteptam sa iti citesc poeziile, ma bucura emotia lor si cuvintele tale, imi amintesc de ale mele, ceea ce inseamna ca le simt cu adevarat...ne mai auzim...
 
Multumesc de semn Ra .
 

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.