Și luna ne-ar întinde mormânt argintiu
Din a lui veșnicie, coagulată-n dulceață,
Iubirea ne-ar face cu ochiul din gheață.
Marea supusă ca un pământ,
Ne-ar crea altfel în al sirenelor cânt.
Atunci, iubito, am știi să iubim
Și ochi și sărut și frunte
Și îmbrățișări furate în clipe de fiere,
Părea-ne-vor nouă luni lungi de miere.
De-am fi noi doi pe Titanic,
Am știi să iubim, să speram,
Să credem în Sfinții Tai, în Sfinții Mei, îți zic,
De-am fi pe Titanic, un pic,
Să visăm...
5 comentarii:
Felicitări. Ai avansat frumos
http://oras-de-caramele.blogspot.ro/2012/08/albul-lacrimilor-tale.html
Mă bucură mult vizita ta. Ce te face să crezi că l-ai pierdut? Eu nici nu cred că l-am căutat. Cel puțin deocamdata, mi-ajunge să mă regăsesc pe mine . Lucrul ăsta s-a întâmplat cam rar în ultima vreme și ca o consecință imediată , blogul meu e ros de carii mari și grase. :)
Mulțumesc de semn.
Trimiteți un comentariu