Depărtarea

în depărtare,
e o linie atât de subțire
între cer și pamânt,
între astăzi și mâine,
între tu și eu!

e o linie atât de subțire,
încât nici nu mai știu
ce culoare are locul acela:
verdele ierbii? albastrul cerului?
albul lui Dumnezeu?
negrul Morții?

aș vrea sa iubesc depărtarea!
aș vrea s-o iubesc
cu iubirea lui Tristan pentru Isolda.
Tristan avea curaj:
când a vazut pânzele negre, în depărtare,
a știut ca trandafirul de pe mormântul său
nu va muri niciodată.

uneori visez că navighez
cu ochii țintiți spre depărtare,
cu nava inundată de speranță
prin calele împăienjenite,
cu harta ferfelița
și ancora lipsă.
.