Și luna ne-ar întinde mormânt argintiu
Din a lui veșnicie, coagulată-n dulceață,
Iubirea ne-ar face cu ochiul din gheață.
Marea supusă ca un pământ,
Ne-ar crea altfel în al sirenelor cânt.
Atunci, iubito, am știi să iubim
Și ochi și sărut și frunte
Și îmbrățișări furate în clipe de fiere,
Părea-ne-vor nouă luni lungi de miere.
De-am fi noi doi pe Titanic,
Am știi să iubim, să speram,
Să credem în Sfinții Tai, în Sfinții Mei, îți zic,
De-am fi pe Titanic, un pic,
Să visăm...
