După chipul și asemănarea ei

pluteam încă pe apele necunoașterii
iar o coastă s-a răzvrătit
împotriva-mi
sătulă de dulceața solitudinii

de-atunci, distanța dintre două secunde consecutive
se măsoară în emoții
jertfele în secunde
rodul lor ?
în lacrimi
cerul nu a fost niciodată atât de fertil
iar pământul hău cu aștrii ruginiți
pietrele trec iar apele
rămân

ș-am văzut că erau bune foarte
aceasta a fost ziua a 7-a.


.

poemul cu dinți în vis

de când o cunoaște
nu dă nicio măsea de minte
pe doi dinți de lapte
chiar dacă ar cuprinde toată înțelepciunea lumii
le-a și pierdut ritmul creșterii
și numărul

doar caninii și-i ascute zilnic
de vorbele ei

"nu ai mai văzut pe nimeni să îl doară dinții ? "

de prea mult dulce o măsea de minte
i-a mai căzut
azi

.

Cea mai mare ratare din curtea şcolii

În curtea şcolii era zarvă mare
toţi puşi în linie ca la maraton
aşteaptă un fluier
iar deoparte Ghiţă e profesorul de sport

cu ochii
bulbucaţi caut priviri
ştiu că
ăsta e momentul
 decisiv o caut

toţi se împing şi îşi dau
coate cu buza
spartă o caut aştept
o caut gâfâind cer
prim-planul

acum, acum , acum e
toţi se prind de
cap înmărmuriţi şi mă
privesc stupefiaţi " nu se
ratează aşa"

mă prăbuşesc
"e cea mai mare ratare din curtea şcolii"
râgâie Ghiţă şi îşi apleacă râtul

în depărtare, o văd, îngenunchiat
e prea târziu  , acum e chiar mai frumoasă
"acum am pierdut-o ".


.