joaca de-a iubirea-ntoarsă pe toate fețele 2

astăzi mă văd în ochii tăi ca într-un lac
n-am încercat vreodată să înțeleg de ce ci doar să pășesc prudent
asemenea poveștii de seară e furtună-n jur
iar ceilalți spun că sunt eretic și sfidez iubirea
tu vezi doar ca eu nu fac decât să merg pe apă și-s șiroaie-n ochii tăi
sunt acrobat cu mâini murdare și conștiința moartă
iar alții-mi strigă "răstignire"
reușesc s-ajung. " puțin credinciosule în noi !"
când să mă înece plecarea auzeam


.

joaca de-a iubirea-ntoarsă pe toate fețele 1

chiar dacă după ce o să mă trezesc se destramă până și ultimul vis de vară

reușesc sa te vad  incă dupa sticla de bere roșcată

iar m-au dat de gol ochii tăi căci în ei îmi văd

slăbiciunea de a fi ucis de-un zâmbet

te văd tot mai departe răsari

in pâcla de fum apăsător imbâcsit cu sentimente

aștept ziua în care te vei dărui cu totul mie

nu mai mult, cale de-o viață

aștept

.

la noi e secetă

de la mine din geam
le citesc seceta pe față
căci a plouat cu moarte din soare
și a murit ce-a mai ramas curat in lume
au murit voci
a murit suflare

de la mine din geam
văd trecătorii gârboviți
fiecare își spânzură limba grea
si incleștată
pe ritmuri de claxoane turbate
pașesc prudenți
îi văd si mă minunez
că pe frunțile încruntate
li se prelinge sarea
îi ustură ochii
îi ustură inima
îi ustură tot
și cad

a mai căzut unul, îmi zic
s-a sufocat cu propria limba
dementul
s-a trântit sub geamul meu
să-i fac autopsie e in zadar
mai bine stau si mă minunez
de câtă răcoare le iese pe gură
din inima sărată

de la mine din geam
văd moarte picurând din soare
ce se așează straturi straturi fine
pe trotuar
eu
încerc să privesc departe
mai departe cu ochi de chinez
inlăcrimat
văd dealul unde-au murit bătrânii
fumegă si crapă strategic
a înghițit ce-a mai rămas curat in lume

mă așez obosit pe-un scaun
ma leagăn după cum îmi vine
și privesc in gol la geam
în timpul liber
încă îl imit
pe Ra
.

poemul ca o zi de ieri

ai grijă să nu-ţi pierzi ziua de ieri
obşnuia să-mi spună grav
ce voce caldă ai
mama
avea părul castaniu pe atunci
îi luceau ochii a speranţa pe atunci
draga de ea pe atunci
zâmbea când trecea pragul
din metru-n metru
şi-mi tăia pâinea-n cruci repezite

mult timp a trecut , mamă
şi-am pierdut zile de ieri
câte să număr în secunde
şi ani câţi să te culeg pe tine
din pulberea stelelor sa te aduc azi
să-ţi infloresc chipul brăzdat de oboseală
şi păr cărunt de-atâta grijă

pentru tine deschid tolba cu amintiri
şi jucăriile copilariei mele
aşa , să-ţi readuc aminte de primăvara-n care
zilele de ieri se sfârşeau mai repede
dar mamă , jur că mi-am urmat mereu calea
chiar şi în zile de post

ce zâmbet alb ai mamă
şi cu privirea fixă mă împroşti cu regrete
voce stinsă  ce n-o aud
de ce zâmbeşti la cer ?
albastrul din ochi ţi se scurge
ma vezi? te uţi în gol
în golu-mi din suflet
mamă.

.

ploaie de vară

cădem în gol iubito
ne zdrobim feţele de caldarâmul încins
evaporaţi
din dumnezeu ştie ce izvor de iubire
din dumnezeu ştie
ce

steril loc e inima ta
 neprimitor
sec crăpat de-atâta insistenţă
soarele nu mă mai ascultă
şi ploaia e singura
care mai poate înmuia timpul
şi-mi poate scălda răbdările
spânzurate

cădem în gol iubito
prea fluizi pentru viaţa asta
să mai stagnăm asupra vreunei amintiri
ne scurgem prin mâinile celui ce ştie
ce

inima ta- sec  loc
cădem în gol iubito
sunt propria-mi
ploaie de vară


.